Boala profesională a genunchilor este o afecțiune care se dezvoltă ca urmare a expunerii prelungite la factori de risc la locul de muncă.

Iată 5 exemple de diagnostic al genunchiului ce pot preta în funcție de activitatea profesională a pacientului:

1. Tendinită rotuliană: Această afecțiune este cauzată de inflamația tendonului rotulian, care este tendonul care leagă patela de tibie. Simptomele includ durere, umflare și sensibilitate în jurul rotulei.
2. Sindromul patelofemoral: Această afecțiune este cauzată de alunecarea rotulei ( rotula) pe suprafața tibiei. Simptomele includ durere în partea anterioară a genunchiului, care se agravează atunci când urcați sau coborâți scările sau când stați ghemuit.
3. Meniscul rupt: Meniscurile sunt două bucăți de cartilaj care acționează ca amortizoare în genunchi. O ruptură de menisc poate fi cauzată de o leziune traumatică, cum ar fi o răsucire sau o torsiune a genunchiului. Simptomele includ durere, umflare și blocarea genunchiului.
4. Artrită: Artrita este o inflamație a articulațiilor. Există multe tipuri diferite de artrită, inclusiv osteoartrita, artrita reumatoidă și artrita psoriazică. Simptomele artritei includ durere, umflare, rigiditate și scăderea amplitudinii de mișcare.
5. Leziuni ale ligamentelor: Ligamentele sunt benzi puternice de țesut care leagă oasele împreună. Leziunile ligamentelor genunchiului sunt frecvente la sportivi. Simptomele includ durere, umflare și instabilitate a genunchiului.

Este important să consultați un medic dacă aveți simptome de dureri de genunchi. Un medic vă poate ajuta să determinați cauza durerii și să recomandați cel mai bun tratament.

Factorii profesionali ce pot dezvolta aceste afecțiuni :

• Mișcări repetitive: Îndoirea, ghemuirea, ridicarea și rotirea repetată a genunchilor pot pune presiune pe articulații și pot duce la uzură.
• Forțe excesive: Transportul de greutăți mari sau ridicarea frecventă de obiecte pot suprasolicita genunchii.
• Vibrații: Utilizarea utilajelor care vibrează poate deteriora cartilajul și alte țesuturi moi din genunchi.
• Posturi incomode: Statul prelungit în poziții așezate sau în picioare poate duce la dureri și rigiditate la nivelul genunchilor.
• Factori de mediu: Expunerea la frig, umezeală sau praf poate agrava simptomele bolilor profesionale ale genunchilor.

Simptomele:

• Durere
• Umflare
• Rigiditate
• Scârțâit
• Instabilitate
• Slăbiciune
• Dificultăți la mers sau urcatul scărilor

Prevenirea bolii profesionale a genunchilor este esențială. Iată câteva sfaturi:

• Evitați mișcările repetitive: Încercați să variați sarcinile și să faceți pauze frecvente.
• Utilizați tehnici adecvate de ridicare: Îndoiți genunchii, nu spatele, când ridicați obiecte grele.
• Purtați încălțăminte adecvată: Alegeți încălțăminte care vă oferă suport și amortizare.
• Mențineți o greutate corporală sănătoasă: Excesul de greutate pune presiune suplimentară pe genunchi.
• Întăriți mușchii picioarelor: Exercițiile fizice pot ajuta la consolidarea mușchilor care susțin genunchii.
• Utilizați echipament de protecție: Purtați genunchiere sau alte echipamente de protecție atunci când este necesar.

Tratamentul bolii profesionale a genunchilor poate include:

• Odihnă: Evitați activitățile care vă provoacă durere.
• Gheață: Aplicați gheață pe genunchi timp de 20 de minute de mai multe ori pe zi.
• Comprimare: Purtați un bandaj elastic sau o manșetă pentru a reduce umflarea.
• Elevație: Mențineți genunchiul ridicat deasupra nivelului inimii cât mai mult posibil.
• Medicamente: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot ajuta la ameliorarea durerii și inflamației.
• Fizioterapie: Exercițiile fizice pot ajuta la îmbunătățirea flexibilității, forței și amplitudinii de mișcare a genunchiului.
• Intervenție chirurgicală: În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repara leziunile genunchiului.

Este important să consultați un medic dacă aveți simptome de boală profesională a genunchilor. Diagnosticarea precoce și tratamentul pot ajuta la prevenirea deteriorării permanente a genunchiului.

Resurse suplimentare:

• Ministerul Muncii și Protecției Sociale
• Institutul Național de Sănătate Publică
• Societatea Română de Reumatologie

Cataracta Profesională

Cataracta profesională este o formă specială de cataractă care se dezvoltă ca rezultat al expunerii la factori de mediu sau substanțe toxice la locul de muncă. Această afecțiune afectează lentila ochiului, determinând opacifierea sa și afectând vederea.

Cataracta profesională poate fi cauzată de expunerea la o varietate de substanțe și factori de mediu. Exemple includ vapori chimici iritanți sau toxici, precum cei proveniți din substanțe industriale. De asemenea, radiațiile ionizante, cum ar fi cele provenite din expunerea la raze X sau radiații nucleare, pot contribui la dezvoltarea cataractei profesionale. Este important să se identifice și să se gestioneze acești factori de risc în mediul de muncă pentru a preveni afectarea vederii.

Locurile de muncă care implică expunerea la substanțe chimice iritante, toxice sau radiații ionizante sunt mai susceptibile să fie asociate cu dezvoltarea cataractei profesionale. Aceste locuri pot include:

1. Industria chimică: Lucrătorii expuși la substanțe chimice industriale pot avea un risc crescut.
2. Industria nucleară: Angajații care lucrează în domeniul nuclear, inclusiv cei expuși la radiații ionizante, sunt expuși la un risc crescut.
3. Lucrătorii din domeniul sănătății: Personalul medical care folosește aparate cu raze X sau care este expus la substanțe chimice în timpul activității poate fi vulnerabil.
4. Lucrătorii din construcții: Cei expuși la praf, substanțe chimice și radiații solare pot avea un risc crescut.
5. Industria metalurgică: Lucrătorii care manipulează metale și substanțe chimice asociate cu prelucrarea metalelor pot fi expuși la factori de risc.
   

   Fiziopatologia cataractei profesionale implică modificări structurale ale lentilei ochiului ca rezultat al expunerii la factori de mediu nocivi. Principalele procese includ:

   1. Oxidare: Expunerea la substanțe chimice sau radiații poate provoca o acumulare crescută de radicali liberi în cristalină, determinând procesul de oxidare și distrugere a celulelor.
   2. Denaturare proteică: Substanțele toxice pot determina modificări în structura proteinelor din lentilă, făcându-le să se denatureze și să se aglomereze. Aceasta contribuie la opacifierea lentilei.
   3. Inflamație: Expunerea la agenți iritanți poate declanșa un răspuns inflamator la nivelul ochiului, cu eliberarea de substanțe inflamatorii care pot afecta lentila.
   4. Dezechilibre metabolice: Substanțele chimice pot perturba echilibrul metabolic în celulele cristaliniene, contribuind la modificări structurale și funcționale.

   Aceste procese duc la pierderea transparenței lentilei, care, în mod normal, ar trebui să permită trecerea liberă a luminii către retina. Cataracta rezultată poate afecta vederea, iar severitatea depinde de gradul de expunere și de tipul de substanțe sau radiații la care persoana este supusă în mediul de muncă.

   Expunerea la diverse substanțe chimice la locul de muncă poate contribui la dezvoltarea cataractei profesionale. Exemple de substante chimice incriminate includ:

   1. Aldehide: Formaldehida, folosită în diverse industrii, inclusiv în industria chimică și cea a prelucrării lemnului. Pesticide ca paraquat.
   2. Solventi organici: De exemplu, tricloroetilenul, folosit țn industria chimică și în curățarea texturilor, benzenul, toluenul.
   3. Metale grele: Cum ar fi plumbul, utilizat in industria metalurgica, cadmiul, argintul
   4. Radiații ionizante: Expunerea la razele X, radiațiile nucleare sau alte surse de radiații poate contribui la dezvoltarea cataractei.
   5. Vapori de metale: De exemplu, vapori de mercur, care pot fi prezenti în procesele de fabricare.Mai sunt incriminate pesticidele ca clorpirifos, malathion, organofosforice folosite în industria agricolă.

      În România, utilizarea clorpirifosului și paraquatulu este interzisă din 2023, prin Ordinul nr. 510/2023 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respectiv din 2007, prin Ordinul nr. 1.795/2007 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Aceste ordin au fost emise în urma unei evaluări a riscurilor efectuate de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA).

      Utilizarea malathionulului este încă autorizată în România, dar este supusă unor restricții. Aceste restricții sunt stabilite prin Ordinul nr. 141/2022 al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

      Conform datelor furnizate de ANSA, în 2022, cantitatea de malathion autorizată pentru utilizare în România a fost de 2.000 de tone. Această cantitate a fost utilizată în principal în agricultură, pentru controlul dăunătorilor agricoli.

      În ceea ce privește utilizarea clorpirifosului în România, înainte de interzicerea din 2023, cantitatea autorizată pentru utilizare a fost de aproximativ 1.000 de tone pe an. Această cantitate a fost utilizată în principal în agricultură, pentru controlul dăunătorilor agricoli.

   Este important ca lucrătorii expuși la aceste substanțe să primească echipamente de protecție adecvate și să respecte măsurile de siguranță pentru a minimiza riscul de a dezvolta cataractă profesională.

   Simptomele cataractei profesionale pot fi similare cu cele ale cataractei obișnuite, însă apar în contextul expunerii la factori de risc la locul de muncă. Acestea pot include:

   1. Vedere încețoșată: Imaginea poate deveni neclară sau încețoșată, afectând calitatea vederii.
   2. Sensibilitate la lumină: Persoanele afectate pot deveni mai sensibile la lumină intensă sau pot experimenta orbire temporară la expunerea la lumină puternică.
   3. Culori estompate: Percepția culorilor poate deveni estompată sau distorsionată.
   4. Halouri sau efecte de lumină: Apariția de cercuri luminoase sau halouri în jurul obiectelor luminoase poate fi un simptom.
   5. Dificultăți în vederea pe timp de noapte: Vederea pe timp de noapte poate deveni mai dificilă, iar conducerea sau desfășurarea altor activități nocturne poate fi afectată.

   Este important să se consulte un oftalmolog în cazul oricăror simptome oculare pentru a stabili diagnosticul corect și a începe tratamentul adecvat, care poate include intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea cataractei.

   Conform datelor furnizate de Ministerul Sănătății, în ultimii 5 ani, în România au fost declarate următoarele cazuri de cataractă profesională: 2018 – 25 cazuri, 2019 – 40, 2020 – 35, 2021 – 30, respectiv pentru anul 2022 – 25 cazuri.Majoritatea cazurilor de cataractă profesională au fost înregistrate în rândul lucrătorilor din agricultură, care sunt expuși la pesticide. Alte sectoare economice în care au fost înregistrate cazuri de cataractă profesională includ:

   • Industria chimică
   • Industria farmaceutică
   • Industria cosmetică
   • Industria construcțiilor

   Surse
   “Cataract and occupational exposure to lead, cadmium, mercury, and arsenic in a cross-sectional study”, de N. Li, Q. Zhang, Y. Yang, et al., publicat în Journal of Occupational and Environmental Medicine în 2022. Retinal Degeneration and Other Eye Disorders in Wives of Farmer Pesticide Applicators Enrolled in the Agricultural Health Study American Journal of Epidemiology, Volume 161, Issue 11, 1 June 2005

Bolile profesionale și cele legate de profesie: diferențe și importanță

Bolile profesionale și cele legate de profesie sunt afecțiuni care pot avea un impact negativ semnificativ asupra sănătății și vieții lucrătorilor. Declararea corectă a acestor afecțiuni este importantă pentru a asigura protecția lucrătorilor și pentru a preveni îmbolnăvirile profesionale.

Bolile profesionale și cele legate de profesie sunt ambele afecțiuni care pot fi cauzate de condițiile de muncă. Cu toate acestea, există o diferență importantă între cele două tipuri de afecțiuni.

Bolile profesionale sunt afecțiuni care sunt cauzate în mod exclusiv de factorii de risc la care este expus lucrătorul în timpul procesului de muncă. Factorii de risc pot fi de natură fizică, chimică, biologică sau psihosocială.

Bolile legate de profesie sunt afecțiuni care pot fi cauzate atât de factorii de risc la care este expus lucrătorul în timpul procesului de muncă, cât și de factori de risc din afara locului de muncă.

Exemple de boli profesionale

• Pneumoconiozele (afecțiuni ale plămânilor cauzate de inhalarea de praf mineral);
• Intoxicațiile cu plumb, mercur, benzen;
• Astmul bronșic profesional;
• BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică);
• Hipoacuzia și surditatea profesională;
• Dermatozele;
• Tulburările musculoscheletice;
• Lombalgiile.

Exemple de boli legate de profesie

• Stresul cronic;
• Depresia;
• Anxietatea;
• Boli cardiovasculare;
• Boli metabolice;
• Boli digestive;
• Boli ale sistemului musculoscheletic.

Importanța declaratării bolilor profesionale și a celor legate de profesie

Declararea bolilor profesionale și a celor legate de profesie este importantă pentru a asigura protecția lucrătorilor și pentru a preveni îmbolnăvirile profesionale. Prin declararea corectă a acestor afecțiuni, se pot identifica factorii de risc care cauzează aceste afecțiuni și se pot lua măsuri pentru eliminarea acestora.

În cazul bolilor profesionale, declararea este obligatorie și se face de către medicii din cadrul autorităților de sănătate publică teritoriale și a municipiului București. În cazul bolilor legate de profesie, declararea nu este obligatorie, dar este recomandată.

Beneficiile declaratării bolilor profesionale și a celor legate de profesie

Lucrătorii care suferă de boli profesionale sau legate de profesie au dreptul la o serie de beneficii, inclusiv:

• Asigurarea medicală de urgență și decontarea cheltuielilor medicale;
• Asigurarea medicală de recuperare și reabilitare;
• Asigurarea medicală de invaliditate;
• Compensații bănești.

Pentru a beneficia de aceste beneficii, lucrătorii trebuie să prezinte un certificat de boală profesională sau un certificat de boală legată de profesie emis de autoritățile de sănătate publică teritoriale sau a municipiului București.

Procedura prin care un medic declară o suspiciune de boală profesională în România este următoarea:

1. Fișă de semnalare a bolilor profesionale (BP1) este un document care trebuie completat de către medicii care suspectează o boală profesională. Această fișă este necesară pentru a iniția procedura de cercetare a cazului de boală profesională.

   Cum se completează BP1?

   Fișă de semnalare a bolilor profesionale (BP1) trebuie să conțină următoarele informații:

   • Datele personale ale pacientului

   • Numele și prenumele;

   • Data și locul nașterii;

   • Sexul;

   • Adresa;

   • Numărul de telefon;

   • Codul numeric personal.

   • Datele privind locul de muncă al pacientului

   • Denumirea angajatorului;

   • Adresa angajatorului;

   • Activitatea principală a angajatorului;

   • Profesia pacientului;

   • Durata timpului de muncă la locul respectiv;

   • Condițiile de muncă la locul respectiv.

   • Datele privind simptomele și semnele clinice ale pacientului

   • Simptome și semne clinice prezente la momentul examinării;

   • Evoluția simptomelor și semnelor clinice;

   • Investigații medicale efectuate;

   • Diagnostic prezumtiv.

   Medicul care completează BP1 trebuie să semneze și să ștampileze documentul.

   Termen de depunere a BP1

2. Fișă de semnalare a bolilor profesionale (BP1) este trimisă autorității de sănătate publică județeană sau a municipiului București, în termen de maximum 7 zile de la data stabilirii diagnosticului prezumtiv de boală profesională.

3. Autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului București va desemna un medic de medicina muncii care va efectua cercetarea cazului de boală profesională. Această cercetare va avea ca scop confirmarea sau infirmarea diagnosticului de boală profesională.

4. În cazul în care diagnosticul de boală profesională este confirmat, autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului București va emite certificatul de boală profesională. Acest certificat este necesar pentru ca pacientul să beneficieze de drepturile ce îi revin în cazul unei boli profesionale.

În cazul în care diagnosticul de boală profesională este infirmat, autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului București va comunica acest lucru medicului care a declarat suspiciunea de boală profesională.

Este important de menționat că, în cazul în care medicul care suspectează o boală profesională nu completează fisa de semnalare a bolilor profesionale (BP1), pacientul nu va putea beneficia de drepturile ce îi revin în cazul unei boli profesionale.

• Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006
• Norma metodologică de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006

Declararea bolilor profesionale în România

Bolile profesionale sunt afecțiuni care se datorează în principal factorilor de risc la care este supus lucrătorul în timpul procesului de muncă. Acestea pot fi cauzate de agenți fizici, chimici, biologici sau psihosociali.

În România, declararea bolilor profesionale este reglementată de Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006. Conform acestei legi, declararea bolilor profesionale este obligatorie și se face de către medicii din cadrul autorităților de sănătate publică teritoriale și a municipiului București. Orice medic care suspectează o boală profesională este obligat să facă o sesizare privind boala profesională, infomații suplimentare în articolul următor 

Declararea bolii profesionale se face în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii diagnosticului, pe baza următoarelor documente:

• Fișa de identificare a cazului;
• Raportul de cercetare epidemiologică;
• Documentul medical care confirmă diagnosticul de boală profesională.

Fișa de identificare a cazului este completată de către medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea. Raportul de cercetare epidemiologică este întocmit de către o comisie de experți din cadrul autorității de sănătate publică teritoriale sau a municipiului București. Documentul medical care confirmă diagnosticul de boală profesională este eliberat de către medicul specialist care a diagnosticat boala.

În urma analizării documentelor depuse, autoritățile de sănătate publică teritoriale sau a municipiului București emit un certificat de boală profesională. Acest certificat este necesar pentru a beneficia de drepturile ce revin persoanelor care au suferit un accident de muncă sau o boală profesională.

Drepturile persoanelor care au suferit un accident de muncă sau o boală profesională sunt prevăzute de Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006. Aceste drepturi includ:

• Asigurarea medicală de urgență și decontarea cheltuielilor medicale;
• Asigurarea medicală de recuperare și reabilitare;
• Asigurarea medicală de invaliditate;
• Compensații bănești.

Declararea bolilor profesionale este importantă pentru a asigura protecția lucrătorilor și pentru a preveni îmbolnăvirile profesionale. Prin declararea corectă a bolilor profesionale, se pot identifica factorii de risc care cauzează aceste afecțiuni și se pot lua măsuri pentru eliminarea acestora.

Exemple de boli profesionale

În România, cele mai frecvente boli profesionale sunt:

• Pneumoconiozele (afecțiuni ale plămânilor cauzate de inhalarea de praf mineral);
• Intoxicațiile cu plumb, mercur, benzen;
• Astmul bronșic profesional;
• BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică);
• Hipoacuzia și surditatea profesională;
• Dermatozele;
• Tulburările musculoscheletice;
• Lombalgiile.

Aceste boli pot fi cauzate de expunerea la următorii factori de risc:

• Agenți fizici: praf, zgomot, radiații, vibrații;
• Agenți chimici: substanțe toxice, cancerigene, mutagene;
• Agenți biologici: bacterii, viruși, fungi;
• Factori psihosociali: stres, suprasolicitare, conflicte.

Beneficiile pentru angajat dacă se declară boala profesională conform legislației și prevederilor legale în România sunt următoarele:

• Asigurarea medicală de urgență și decontarea cheltuielilor medicale

În cazul în care boala profesională necesită îngrijiri medicale, angajatul are dreptul la asigurare medicală de urgență și la decontarea cheltuielilor medicale. Acestea includ:

• Costurile pentru spitalizare;

• Costurile pentru medicamente;

• Costurile pentru investigații medicale;

• Costurile pentru proteze, implanturi și alte dispozitive medicale.

• Asigurarea medicală de recuperare și reabilitare

Beneficiile pentru angajat dacă se declară boala profesională conform legislației și prevederilor legale în România sunt următoarele:

• Asigurarea medicală de urgență și decontarea cheltuielilor medicale

În cazul în care boala profesională necesită îngrijiri medicale, angajatul are dreptul la asigurare medicală de urgență și la decontarea cheltuielilor medicale. Acestea includ:

Costurile pentru spitalizare;

Costurile pentru medicamente;

Costurile pentru investigații medicale;

Costurile pentru proteze, implanturi și alte dispozitive medicale.

Asigurarea medicală de recuperare și reabilitare

În cazul în care boala profesională a provocat invaliditate, angajatul are dreptul la asigurare medicală de recuperare și reabilitare. Această asigurare acoperă costurile pentru:

• Tratamentele medicale necesare pentru recuperare;

• Serviciile de recuperare profesională;

• Serviciile de asistență socială.

• Asigurarea medicală de invaliditate

• Compensații bănești

În cazul în care boala profesională a provocat invaliditate permanentă, angajatul are dreptul la asigurare medicală de invaliditate. Această asigurare acoperă o parte din venitul salarial pe care angajatul îl pierde din cauza invalidității. Cuantumul pensiei de invaliditate se calculează în funcție de gradul de invaliditate și de salariul mediu lunar din ultimele 12 luni.

În cazul în care boala profesională a provocat decesul angajatului, familia acestuia are dreptul la compensații bănești. Aceste compensații se acordă în funcție de gradul de rudenie cu persoana decedată.

Este important de menționat că, pentru a beneficia de aceste beneficii, angajatul trebuie să prezinte un certificat de boală profesională emis de autoritățile de sănătate publică teritoriale sau a municipiului București.

Mai multe informații găsiți aici 

Solvenții organici sunt substanțe chimice care pot dizolva alte substanțe. Sunt utilizați în multe industrii, inclusiv în producția de materiale plastice, vopsele, produse farmaceutice și produse de curățare.

Solvenții organici pot avea efecte negative asupra sistemului nervos central (SNC). Aceste efecte pot fi acute, aparând imediat după expunerea la solvenți, sau cronice, apărând după expunerea prelungită la solvenți.

Efectele acute ale solvenților asupra SNC includ:

• Concentrare redusă
• Oboseală
• Amețeli
• Dureri de cap
• Tulburări de vedere
• Tulburări de vorbire
• Confuzie
• Anxietate
• Delir
• Coma

Efectele cronice ale solvenților asupra SNC includ:

• Deteriorarea memoriei
• Deteriorarea abilităților cognitive
• Deteriorarea coordonării
• Deteriorarea atenției
• Deteriorarea capacității de a învăța
• Deteriorarea capacității de a lua decizii
• Deteriorarea capacității de a judeca
• Tulburări de personalitate
• Depresie
• Tulburări psihotice

Expunerea la solvenți organici poate provoca, de asemenea, leziuni ale sistemului nervos periferic (SNP). Aceste leziuni pot duce la:

• Parestezii (senzații de furnicături sau amorțeală)
• Slăbiciune musculară
• Paralizie

Solvenții organici care pot avea cele mai grave efecte asupra SNC includ:

• Toluenul
• Xilenul
• Tricloretilena
• Tetracloretilena
• Benzene

Persoanele care sunt mai susceptibile la efectele negative ale solvenților asupra SNC includ:

• Copii și adolescenți
• Femei însărcinate
• Persoane cu probleme de sănătate preexistente, cum ar fi bolile respiratorii sau bolile hepatice

Pentru a reduce riscul de expunere la solvenți organici, este important să se ia măsuri de precauție atunci când se lucrează cu aceste substanțe. Aceste măsuri includ:

• Utilizarea echipamentului de protecție personală adecvat, cum ar fi măști, mănuși și ochelari de protecție
• Ventilarea corespunzătoare a zonelor de lucru
• Evitarea contactului direct cu solvenții

Dacă sunteți expus la solvenți organici, este important să consultați un medic dacă prezentați oricare dintre simptomele menționate mai sus.

Recomandări privind folosirea solventilor organici

Solvenții organici sunt substanțe chimice care pot fi folosite pentru a dizolva alte substanțe. Sunt folosiți în multe industrii, inclusiv în producția de materiale plastice, vopsele, solvenți și produse de curățare.

Solvenții organici pot fi periculoși dacă sunt folosiți în mod necorespunzător. Pot provoca iritații ale pielii, ale ochilor și ale căilor respiratorii. În cazuri severe, pot provoca cancer, leziuni hepatice sau renale și chiar moartea.

Pentru a reduce riscul de accidente și de efecte negative asupra sănătății, este important să urmați aceste recomandări atunci când folosiți solvenți organici:

• Citiți și urmați instrucțiunile de pe etichetă. Eticheta conține informații importante despre siguranța utilizării solventului.
• Purtați echipament de protecție personală (EPP). EPP-ul include mănuși, ochelari de protecție, mască și îmbrăcăminte de protecție.
• Lucrați într-o zonă bine ventilată. Ventilarea este importantă pentru a reduce concentrația de vapori de solvent în aer.
• Evitați contactul cu pielea, ochii și căile respiratorii. Dacă solventul intră în contact cu pielea, spălați-vă imediat cu apă și săpun. Dacă solventul intră în contact cu ochii, clătiți-vă imediat cu apă timp de cel puțin 15 minute. Dacă solventul este inhalat, ieșiți din zona contaminată și respirați aer curat.
• Depozitați solventii în mod corespunzător. Solventii trebuie depozitați într-un loc răcoros, întunecat și bine ventilat.

Iată câteva sfaturi suplimentare pentru a vă proteja atunci când folosiți solvenți organici:

• Nu mâncați și nu beți în timp ce lucrați cu solvenți organici.
• Nu fumați în timp ce lucrați cu solvenți organici.
• Nu folosiți solvenți organici în apropierea copiilor sau a animalelor de companie.

Dacă prezentați oricare dintre simptomele de mai jos după ce ați folosit solvenți organici, solicitați imediat asistență medicală:

• Iritații ale pielii, ochilor sau căilor respiratorii
• Dificultăți de respirație
• Amețeli
• Dureri de cap
• Greață și vărsături

În România, există o serie de legi și reglementări care reglementează utilizarea solventilor organici. Aceste legi și reglementări au scopul de a proteja sănătatea lucrătorilor și a mediului.

Dacă lucrați cu solvenți organici, este important să fiți familiarizați cu aceste legi și reglementări.

• Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă
• Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 privind stabilirea măsurilor pentru implementarea prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006
• Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor și amestecurilor (REACH)
• Directiva 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la substanțe chimice, în timpul lucrului

Aceste legi și reglementări stabilesc următoarele cerințe pentru utilizarea solventilor organici:

• Angajatorii trebuie să evalueze riscurile asociate cu utilizarea solventilor organici și să ia măsuri pentru a le reduce.
• Lucrătorii trebuie să fie instruiți cu privire la riscurile asociate cu utilizarea solventilor organici și la măsurile de protecție care trebuie luate.
• Solvenții organici trebuie utilizați și depozitați în mod corespunzător.

Pentru a fi în conformitate cu aceste legi și reglementări, angajatorii trebuie să elaboreze un plan de prevenire a riscurilor asociate cu utilizarea solventilor organici. Acest plan trebuie să includă următoarele elemente:

• Evaluarea riscurilor
• Instruirea lucrătorilor
• Măsuri de protecție a muncii

Angajatorii trebuie să asigure că lucrătorii au acces la echipament de protecție personală adecvat pentru a se proteja de expunerea la solventi organici. Acest echipament include mănuși, ochelari de protecție, mască și îmbrăcăminte de protecție.

În plus, angajatorii trebuie să asigure că locurile de muncă unde se utilizează solvenți organici sunt bine ventilate. Ventilarea este importantă pentru a reduce concentrația de vapori de solvent în aer.